Afişări de pagină

Sistem


duminică, 4 decembrie 2016

Cinci tumori care nu sperie pe nimeni, desi sunt tumori in toata regula

Sursa: crinaveres.ro
Noua Medicina Germana priveste cancerul ca un program biologic instalat pentru rezolvarea unor conflicte emotionale generate de imaturitatea emotionala.

Cinci tumori care nu sperie pe nimeni, desi sunt tumori in toata regula

    x
Ce este “cancerul” conform Noii medicine germane si al adevarului verificabil?
Nimic altceva decat o schimbare – sub controlul permanent al creierului si la comanda lui – a unui tesut anume pentru a suplimenta sau reduce anumite functii ale organului respectiv.
Exista doua feluri de schimbari :
a) o crestere a tesutului – numita in termeni negativi “tumoare”, “cancer”.
b) o diminuare a tesutului – numita des “necroza”, “ulceratie”, “demineralizate”, “osteoporoza”, “cancer” (de ex. cancer de oase).
x
Deci, un anumit tesut ori creste functional si ca volum ca sa produca mai mult dintr-o substanta anume sau sa proceseze mai bine ceva, de exemplu: suc gastric (curbura mare a stomacului), lapte (glandele mamare), hormoni (glanda tiroida, etc)
Ori tesutul respectiv se diminueaza ca volum si in functionalitate ca sa produca mai putin sau sa proceseze mai putin sau sa largeasca un canal: ulcer gastric (in curbura mica a stomacului), dermatita (ulceratie a pielii ), ulcer la colul uterin sau bronsita, sau amigdalita in faza initiala.
In ambele cazuri nu-s prezente de regula deloc dureri, caci sunt procese necesare si corpul reduce sensibilitatea nervilor in mod intentionat. Durerile apar de regula de abia in faza a doua. Tumorile si necrozele/ulceratiile in mod normal nu dor in faza initiala.
Dupa ce nu mai are nevoie de aceste schimbari corpul le repara singur: tumorile le destrama cu ajutorul microbilor si a fungilor (care sunt mereu la controlul si dispozitia corpului, precum pompierii si gunoierii la dispozitia orasului) sau, in cazul doi, gaurile si ulceratiile sunt reparate cu formarea de tesut (diviziune celulara) sau in anumite organe prin formarea de chisturi (rinichi, ovare) care au aceeasi functie ca si unitatea respectiva.
Oamenii au fost educati in ideea ca in corp totul este static ca intr-o masina. Ca marimea organelor si a vaselor, grosimea pielii, a mucoaselor sau densitatea oaselor trebuie sa ramana constanta ca intr-o masina moarta.
Faptul ca corpul dispune de puterea de a schimba orice organ sau tesut dupa necesitati, este ceva mai necunoscut pentru omul de rand si pentru medicina decat fata ascunsa a Lunii. Si asta desi exista dovezi clare si arhicunoscute pentru aceasta capacitate.
Se poate dovedi usor ca aceste doua faze de schimbare si reparatie a tesuturilor din corp – de orice natura – nu sunt decat procese inteligente, necesare si controlate de creier si nicidecum urmarea unor “greseli”, “boli”, “denaturari” sau “atacuri”.

1. Marirea sanilor in vederea alaptarii copilului

Cred ca nu trebuie dovedit cat de mult se schimba volumul si randamentul sanilor la o femeie care a nascut.
Schimbarile functionale si in volum sunt enorme si se vad de la o posta!
Insa, conform medicinei avem de a face cu o tumoare in toata regula care a crescut in numai putine luni si chiar in mod vizibil.
Deci, o crestere rapida si ca urmare este o tumoare maligna! Tumoare maligna este in medicina ceva care creste mai repede si are celule mai mari, caci atunci cand o crestere rapida este necesara corpul face celulele mai mari. Simplu si efectiv.
Si totusi nimeni nu-si face griji de aceasta tumoare, in comparative cu exact acelasi process la o femeie care nu are un copil mic pe care tocmai il alapteaza.
 x
Conform Noii Medicini Germane, cauza reala a “cancerului de san” este un conflict creat de grija pentru sanatatea cuiva sau pentru integritatea “cuibului”, respectiv a familiei. La acest conflict apare comanda: mareste sanul stang sau drept in functie de persoana bolnava, ca sa ii poti da lapte, caci este bolnava“. In urma unui program important care asigura supravietuirea sugarilor la boli, cumva corpul crede ca orice bolnav este un copil care are nevoie de lapte, ca sa manance mai bine sa-si invinga boala, atunci cand aceasta grija este mare.
In acest caz cresc insa numai glandele mamare si nu tot sanul. De indata ce grija aceasta a trecut, corpul destrama glandele mamare marite, printr-un process tuberculos cu puroi si secretie. Totul se petrece la comanda creierului, tot asa cum este si in sarcina.
La sarcina, cresterea sanilor apare in urma comenzii “sunt insarcinata” .
Ce se intampla oare cu sanii uriasi dupa ce mama a oprit alaptarea ? Este nevoie de operatie, taierea sanilor sau citostatice si radiatii ca sa ajunga la marimea initiala? Deloc ! Corpul reduce acum numarul de celule dandu-le comanda sa moara si diminuand astfel toate tesuturile in mod inteligent: vase sanguine, glandele care produc lapte, ductile mamare, pielea, tesutul conjuctiv. O necroza (moarte celulara) voita la toate tesuturile care trebuie diminuate. Simplu si efectiv.
x

2. Menstruatia

Mucoasa uterului creste exact ca orice alta tumoare in fiecare luna si nimeni nu se ingrijoreaza de asta atata vreme cat se petrece acest lucru. Ea creste tot la comanda creierului, ca orice lucru care creste in corp si indiferent daca noi consideram ca este ceva ”bun” sau “rau”, cu rost sau fara. Aceasta crestere este necesara pentru perpetuarea speciei fiind un program biologic.
De indata ce a trecut un anumit timp, daca nu a existat o fecundare a ovulului, mucoasa insa este destramata, tot la comanda creierului si iese din corp impreuna cu ceva sange. De fapt, nu exista sangerare menstruala, ci numai eliminarea mucoasei uterului, destramate la nivel celular .
Luna de luna, orice femeie fertila de pe pamant experimenteaza procesul bifazic descoperit de Dr. Hamer pt. jumatate din boli: crestere in prima faza pentru a asigura o anumita functie si distrugere in faza doua, cand nu mai este nevoie de tesut.
Desi orice femeie face lunar cancer la mucoasa uterului, nici un medic nu face panica din cauza asta (inca!).
Si nici un medic nu se mira de miraculoasa vindecare spontana si eliminarea acestei tumori pe cale naturala, datorita unei necroze voite, desi ar fi cazul.
La o tumoare de exact acelasi tip din intestin – cu sangeri din anus in faza de vindecare si destramare tuberculoasa, orice oncolog ar urla imediat panicand pacientul: “cancer!!!, trebuie sa te operam cat mai repede si sa-ti dam citostatice, caci altfel mori. Este UNICA sansa! Vindecari spontane sau autovindecari nu exista! Daca nu faci nimic, mori.”
Uite ca milioane de femei nu mor, desi nu fac “nimic” in urma acestor tumori uterine lunare. 12 tumori pe an urmate de fiecare data de necroza si expulzare, daca femeia nu ramane insarcinata.
 x

3. Sarcina (placenta, cordonul ombilical si copilul)

Medicina afirma sus si tare ca tumorile canceroase cresc fara un motiv si "necontrolat”, ca un intrus rauvoitor care vrea sa faca neaparat rau corpului. Tumoarea este dupa medicina: invaziva sau inofensiva (maligna sau benigna), fara absolut nici un rost sau sens biologic sau de alta natura. Practic este doar ceva care trebuie taiat si distrus cat mai brutal si mai repede.
Cauza lor inca nu se stie in medicina, mai precis nu se doreste sa fie cunoscuta, ca sa nu strice afacerile de sute de miliarde de dolari cu operatii, citostatice si radiatii, morfina, oxigen, transfuzii de sange, sicrie si locuri in cimitir.
Insa astfel de tumori in sensul medicinei nu au cum sa existe si nici nu exista de fapt. Totul este o inventie buna sa le faca frica oamenilor.
Practic nu exista nici un singur proces in corp care sa nu fie controlat de creier, indiferent de natura lui.
Daca produsul insa ii place pacientului sau nu, este insa o alta treaba. Caci si o sarcina, desi in sine e ceva bun, poate sa nu-i convina unei femei si sa avorteze.
O alta dovada a tumorilor controlate de creier sunt cele care apar in timpul sarcinii.
Cine poate afirma ca embrionul sau fatul este “o crestere invaziva si rapida" in uterul mamei si care se face prin diviziune celulara ?
Fatul este chiar un om in om, deci ceva cu adevarat strain corpului. Deci, avem toate insusirile unei tumori maligne in sensul medical.
De ce nu se sperie nimeni de aceasta “tumoare”?
In acest caz se formeaza de fapt 3 tumori care cresc paralel: placenta, cordonul ombilical si copilul. Ele nu numai ca cresc in acelasi timp, dar cresc absolut sincronizat. Toate organele corpului copilului si burta mamei cresc impreuna  sincronizat.
Fata de o tumoare a unui anumit tesut, aceste 3 tumori sunt insa extrem de complicate. Si ele indeplinesc o anumita functie si fara rost nu cresc nici ele. Placenta asigura un loc perfect pentru copil. Cordonul ombilical ii asigura schimbul de substante cu mama in ambele directii. De indata ce are rinichi, fatul formeaza si din sange urina si urineaza in placenta. Unde oare ar putea urina fatul decat in placenta si formand astfel “lichidul amniotic” ? Medicina, ca si aproape toate gravidele de pe acest pamant insa nici pana astazi nu stiu ca lichidul amniotic este urina copilului din placenta si ca cantitatea ei poate fi diferita in functie de nevoia de a urina a copilului. Ca urmare li se poate face usor frica cu privire la “cantitatea de lichid”.
 x
Dupa nastere, care reprezinta criza epilepteoida a acestui proces numit sarcina, este imediat destramata legatura dintre placenta si uter ca sa poata fi eliminata placenta de care nu mai este nevoie. In decurs de numai cateva minute sau putine ore placenta se indeparteaza de uter prin necroza uterului, ca si la menstruatie sau avort spontan. Fara bisturiu si cistostatice.
Si totusi nimeni nu isi face griji de aceasta ulceratie rapida, care este similara cu rana de pe colul uterin, cu ulcerul gastric, cu amigdalita sau bronsita in faza initiala, cu osteoporoza sau alte “boli” la care creierul da comanda de “diminuare de tesut” de pe urma unor conflicte prezente.
De tumoarea numita “copil”, care nu numai ca este extrem de complexa, de independenta si uneori chiar obraznica (tipa, musca, face caca pe el) nu-si face nimeni griji, ci chiar se bucura. Ciudat, desi este o tumoare cu toate atributele medicinii.
Ea este de fapt un adevarat cancer: creste rapid, creste necontrolat (cine-i poate spune cum sa creasca ?), este invaziva (umple burta mamei) si dupa criza epileptoida (nastere) sangereaza in faza de vindecare.
Chiar si ombilicul copilului este un miracol al procesului de necroza facut la comanda creierului. De acest proces este nevoie ca sa se asigure taierea si desprinderea lui pe cale naturala si fara sa faca probleme.
Iata ce tumori exista de care oamenii si medicii nu-si fac deloc griji, desi este vorba de exact acelasi proces ca si la cancer.
Fiind destul de oarba, medicina poate inca nu a realizat ce procese canceroase cu tumori in faza primara si necroze in faza secundara sunt procesele de mai sus. Unele sunt chiar batatoare la ochi, caci apar lunar sau au pana la 4- 5 kilograme greutate si 60 cm lungime. Sa speram ca medicina nici nu va afla curand acest lucru, ca sa nu ne faca frica de aceste tumori, asa cum s-a intamplat cu majoritatea celorlalte. Tumori care si ele au un rost, o cauza si sunt controlate, crescute si dezmembrate la comanda creierului, prin asa zisele “vindecari spontane”, asa cum a aratat Dr. Hamer si asa cum arata pe viu si procesele similare ale sarcinii si menstruatiei.
Interesant este faptul ca fara aceste tumori nimeni nu s-ar putea naste sau nu ar putea fi hranit la san cu lapte matern. Deci, ne inmultim cu ajutorul cancerelor si de abia Dr. Hamer a remarcat acest lucru incredibil.
Un mare mister neobservat ca atare este si procesul prin care glandele mamare transforma sangele rosu si sarat in lapte alb si gustos. Se formeaza deci un nou lichid in corp si asta pare absolut normal. Practic, daca intrebi un medic, o mama sau o lauza din ce se face laptele in san nu va sti sa raspunda ca se face din sange si numai din sange. Insa, cum se fabrica exact stie numai Dumnezeu.